Marea Britanie intenționează să interzică accesul copiilor sub 16 ani pe marile platforme de socializare, însă restricțiile de vârstă singure nu pot elimina toate riscurile din mediul online. Părinții joacă în continuare un rol esențial în a-i ajuta pe copii să înțeleagă confidențialitatea, limitele de vârstă, interacțiunile online și obiceiurile digitale sănătoase.

Pentru mulți copii și adolescenți, rețelele sociale fac parte din viața de zi cu zi. Aici urmăresc videoclipuri, descoperă tendințe, discută cu prietenii și își explorează identitatea. Însă, pe măsură ce guvernul britanic intenționează să interzică, începând din primăvara anului 2027, accesul persoanelor sub 16 ani la principalele platforme, precum TikTok, Instagram, Snapchat, YouTube, Facebook și X, dezbaterea se mută în altă zonă. Pot restricțiile de vârstă să protejeze cu adevărat copiii de conținutul dăunător, tentativele de racolare online (grooming), hărțuirea cibernetică, mecanismele care încurajează utilizarea excesivă a platformelor și contactul nedorit cu persoane necunoscute? Sau vor împinge tinerii către platforme mai puțin reglementate și vor crea noi riscuri pentru confidențialitate dacă vor impune verificări mai stricte ale vârstei? 

Idei principale:

– Marea Britanie intenționează să interzică accesul copiilor sub 16 ani la principalele platforme de socializare, iar noile reguli ar urma să intre în vigoare în primăvara anului 2027.
– Măsura ar viza platforme precum TikTok, Instagram, Snapchat, YouTube, Facebook și X, în timp ce aplicațiile de mesagerie, precum WhatsApp și Signal, ar urma să fie exceptate.
– Guvernul analizează, de asemenea, introducerea unor restricții privind transmisiunile live, comunicarea cu persoane necunoscute, funcțiile de derulare infinită (infinite scrolling), utilizarea platformelor pe timpul nopții și chatbot-urile AI cu rol de companion romantic.
– Criticii avertizează că o interdicție generalizată i-ar putea împinge pe copii către platforme mai puțin reglementate sau i-ar putea determina să ocolească verificările de vârstă folosind VPN-uri, date de naștere false ori conturi împrumutate.
– Pentru părinți, obiectivul nu este controlul total, ci sprijinirea copiilor în dezvoltarea unei culturi a confidențialității, a gândirii critice, a unor obiceiuri digitale sănătoase și a încrederii de a cere ajutor atunci când au nevoie.

Ce propune, mai exact, UK?

Propunerea Marii Britanii ar responsabiliza platformele de socializare să împiedice accesul utilizatorilor cu vârsta sub 16 ani la servicii importante precum TikTok, Instagram, Snapchat, YouTube, Facebook și X. Aplicațiile de mesagerie, precum WhatsApp și Signal, ar urma să fie exceptate, astfel încât copiii să poată comunica în continuare cu familia, prietenii sau comunitățile școlare.

Planul merge însă dincolo de simpla restricționare a accesului la conturi. Guvernul analizează și introducerea unor limite mai stricte pentru funcții precum transmisiunile live, comunicarea cu persoane necunoscute, derularea infinită a conținutului (infinite scrolling), utilizarea platformelor pe timpul nopții și chatbot-urile bazate pe inteligență artificială concepute pentru relații romantice sau intime. Cu alte cuvinte, se pune problema nu doar dacă minorii ar trebui să aibă acces la rețelele sociale, ci și ce funcționalități sunt adecvate pentru utilizatorii tineri.

De ce iau guvernele în considerare interzicerea rețelelor sociale pentru copii?

Marea Britanie nu este prima țară care analizează introducerea unor reguli stricte privind vârsta minimă pentru utilizarea rețelelor sociale. Australia a adoptat deja o legislație care stabilește vârsta minimă de 16 ani pentru accesul la platformele de socializare cu restricții de vârstă, obligându-i pe operatorii lor să ia măsuri rezonabile pentru a împiedica persoanele sub 16 ani să-și creeze conturi. Propunerea Marii Britanii se înscrie în aceeași dezbatere mai amplă: dacă minorii pot fi protejați mai eficient atunci când responsabilitatea pentru limitarea accesului și a funcționalităților cu risc ridicat revine nu doar părinților, ci și platformelor de socializare.

„Companiile din domeniul tehnologiei au avut nenumărate oportunități de a proteja copiii, însă au eșuat să ia măsurile necesare. De aceea, retragem această putere din mâinile giganților tehnologici și o redăm părinților”, a declarat ministrul britanic al Tehnologiei, Liz Kendall, în comunicatul de presă al guvernului.

Îngrijorările nu vizează doar conținutul la care sunt expuși copiii în mediul online, ci și modul în care sunt concepute platformele de socializare. În 2024, American Psychological Association a avertizat că anumite funcționalități ale acestor platforme pot genera riscuri psihologice pentru utilizatorii tineri, în special atunci când încurajează utilizarea excesivă, comparațiile sociale sau contactul nedorit cu alte persoane. Funcții precum fluxurile nesfârșite de conținut (endless feeds), redarea automată a videoclipurilor (autoplay), notificările, aprecierile, comentariile și recomandările bazate pe algoritmi pot face ca platformele să fie dificil de abandonat, mai ales pentru cei foarte tineri. De exemplu, potrivit unui sondaj realizat în 2022 de organizația caritabilă Save the Children, doar 27% dintre copiii din Marea Britanie se joacă în mod regulat în aer liber, în apropierea locuinței, comparativ cu 71% dintre cei din generația „baby boomers”.

„Este cu adevărat problematic să avem acest declin treptat al timpului pe care copiii îl petrec jucându-se afară”, a declarat Helen Dodd, profesoară de psihologia copilului la University of Exeter, comentând rezultatele sondajului. „Faptul că astăzi doar 27% dintre copii se mai joacă în aer liber, comparativ cu 80% în trecut, reprezintă o schimbare profundă a modului în care copiii își trăiesc copilăria. Este firesc să ne așteptăm ca această transformare să aibă consecințe asupra dezvoltării lor. Ca societate, probabil că nu tratăm această problemă cu suficientă seriozitate.”

Potrivit profesoarei Helen Dodd, reducerea timpului petrecut de copii jucându-se în aer liber poate avea consecințe asupra dezvoltării prieteniilor, a abilităților sociale, a autonomiei, a independenței și a capacității de a împărți și negocia utilizarea spațiilor comune. „Suntem, de asemenea, îngrijorați că aceste schimbări ar putea avea un impact negativ asupra sănătății lor mintale”, a adăugat ea.

În același timp, guvernele încearcă să răspundă unor riscuri pe care părinții nu le pot gestiona întotdeauna singuri, precum hărțuirea cibernetică, expunerea la conținut dăunător, tentativele de racolare online (grooming), fraudele, presiunea legată de aspectul fizic și contactul nedorit cu persoane necunoscute.

Argumentul din spatele unei reglementări mai stricte nu susține că fiecare copil e afectat negativ de rețelele sociale, ci că platformele ar trebui să-și asume o responsabilitate mai mare pentru mediul digital pe care-l creează. Din acest motiv, autoritățile de reglementare se întreabă tot mai des dacă aplicațiile utilizate de copii nu ar trebui să limiteze implicit funcționalitățile cu risc ridicat și să ofere un nivel mai ridicat de protecție utilizatorilor tineri.

Experții semnalează, de asemenea, potențiala schimbare de mentalitate pe care aceste măsuri ar putea-o genera dacă sunt implementate corespunzător. De exemplu, un copil care nu folosește rețelele sociale nu ar mai fi perceput ca fiind „ciudat”, iar părinții nu s-ar mai confrunta cu presiunea socială de a le permite accesul, în ciuda restricțiilor de vârstă.

„O astfel de interdicție va schimba, cel mai probabil, percepția publică și va face ca utilizarea rețelelor sociale să fie mai puțin acceptată în rândul copiilor și adolescenților mai mici. Este un prim pas important în educația pentru sănătate publică și în schimbarea comportamentelor. De asemenea, măsura poate reduce cazurile în care tinerii sunt afectați de utilizarea acestor platforme, iar, pe termen lung, dacă este implementată corect, poate contribui la schimbarea modului în care societatea privește folosirea rețelelor sociale de către anumite grupe de vârstă”, a declarat Amy Orben, profesoară în cadrul MRC Cognition and Brain Sciences Unit de la University of Cambridge.

„În primul rând, interdicția reprezintă o recunoaștere din partea guvernului că politicile anterioare menite să facă rețelele sociale mai sigure nu au funcționat așa cum s-a sperat. Interzicerea accesului pentru categoriile cele mai vulnerabile este o măsură justificată atunci când un serviciu nu poate fi făcut suficient de sigur. Știm însă de ce rețelele sociale pot fi, uneori, nesigure nu doar pentru copii, ci și pentru adulți: este vorba despre conținutul dăunător, comportamentele și interacțiunile nocive, precum și despre elementele de design care ne fac să ne desprindem cu dificultate de platforme, chiar și atunci când ne dorim. Până acum, nu am reușit să abordăm în mod adecvat aceste probleme”, a adăugat Amy Orben.

Ce știm despre obiceiurile digitale ale copiilor?
În 2024, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) – Regiunea Europa a publicat rezultatele studiului Health Behaviour in School-aged Children, care a analizat comportamentul a aproape 280.000 de tineri cu vârste de 11, 13 și 15 ani din 44 de țări și regiuni din Europa, Asia Centrală și Canada. Raportul arată că ponderea adolescenților cu un comportament problematic în utilizarea rețelelor sociale a crescut de la 7% în 2018 la 11% în 2022.

Mai mult de unul din zece adolescenți (11%) a prezentat semne ale unei utilizări problematice a rețelelor sociale, precum dificultatea de a-și controla timpul petrecut online sau apariția unor efecte negative în viața de zi cu zi. Fetele au raportat astfel de probleme mai frecvent decât băieții (13% față de 9%).

Raportul mai arată că 36% dintre tineri sunt în contact permanent cu prietenii prin intermediul mediului online, cea mai ridicată rată fiind înregistrată în rândul fetelor de 15 ani (44%). În ceea ce privește jocurile video, o treime dintre adolescenți (34%) joacă zilnic, iar 12% sunt considerați expuși riscului de a dezvolta un comportament problematic legat de gaming. Băieții sunt afectați mai frecvent decât fetele (16% față de 7%).

Interdicțiile singure s-ar putea să nu fie de ajuns

La prima vedere, interzicerea accesului copiilor mai mici la rețelele sociale poate părea o soluție simplă. Dacă o platformă îi expune la conținut dăunător, la contactul cu persoane necunoscute sau la mecanisme de design care încurajează utilizarea excesivă, limitarea accesului până la o anumită vârstă poate părea o măsură logică.

În practică însă, copiii nu reacționează întotdeauna la restricții prin renunțarea la mediul online. Unii își pot crea conturi folosind o dată de naștere falsă, pot utiliza contul altei persoane, pot împrumuta dispozitivul unui prieten sau pot apela la soluții tehnice, precum serviciile VPN, pentru a ocoli verificările de vârstă. Alții s-ar putea orienta către platforme mai mici sau comunități online mai puțin reglementate, unde instrumentele de siguranță, moderarea conținutului și gradul de implicare al părinților sunt mai reduse.

Datele din Australia, care a adoptat o interdicție similară în decembrie 2025, arată că aproape 75% dintre adolescenții cu vârste între 14 și 15 ani nu respectau noile reguli, în principal pentru că aveau impresia că foarte puțini dintre colegii lor le respectau. Asta nu înseamnă însă că limitele de vârstă sunt inutile. Ele pot reduce expunerea copiilor la riscuri, pot responsabiliza platformele și pot transmite un mesaj clar că siguranța copiilor nu trebuie să depindă exclusiv de părinți. Totuși, astfel de măsuri sunt cel mai eficiente atunci când reprezintă doar un nivel suplimentar de protecție, nu un substitut pentru educația digitală, conștientizarea importanței confidențialității și dialogul deschis în familie.

Impactul verificării vârstei asupra confidențialității

Dacă persoanelor sub 16 ani li se va interzice accesul la anumite platforme, acestea vor avea nevoie de metode mai fiabile pentru a verifica vârsta utilizatorilor. Autoritățile britanice de reglementare Ofcom și Information Commissioner’s Office (ICO) consideră că simpla declarare a vârstei de către utilizator nu este suficientă pentru a stabili dacă are vârsta necesară sau pentru a împiedica accesul minorilor. Mecanismele mai stricte de verificare a vârstei pot contribui la împiedicarea accesului copiilor în spații online care nu sunt destinate lor.

Totuși, ridică și întrebări privind protecția vieții private, deoarece toate metodele de verificare a vârstei implică prelucrarea unor date cu caracter personal. Potrivit Ofcom și ICO, astfel de metode trebuie să fie necesare, proporționale cu riscurile pe care încearcă să le reducă și conforme cu legislația privind protecția datelor. Pentru părinți, concluzia este simplă: verificarea vârstei poate contribui la protejarea copiilor împotriva accesului la platforme nepotrivite, însă nu ar trebui să se facă în detrimentul confidențialității, prin colectarea unor date personale care nu sunt strict necesare.

De ce copiii au în continuare nevoie de îndrumare

Rețelele sociale nu reprezintă doar o sursă de risc. Pentru mulți tineri, ele sunt și spațiul în care comunică cu prietenii, își dezvoltă pasiunile, învață lucruri noi, împărtășesc momente amuzante și simt că aparțin unei comunități. Un copil pasionat de muzică, jocuri video, sport, artă sau lectură poate găsi online comunități pe care nu le are în viața de zi cu zi.

Asta nu înseamnă că minorii ar trebui să aibă acces nelimitat la rețelele sociale. Însă, dacă adulții le prezintă exclusiv ca pe un pericol, copiii pot deveni mai puțin dispuși să vorbească despre ceea ce fac cu adevărat în mediul online. Un punct de plecare mai util este curiozitatea: ce conținut le place să urmărească, pe cine urmăresc, ce îi face să continue să deruleze conținutul și cum se simt după ce petrec timp pe aceste platforme?

Astfel, părinții pot înțelege mai bine dacă, pentru copilul lor, rețelele sociale reprezintă în principal un spațiu creativ și de socializare sau, dimpotrivă, o sursă de stres, de comportamente compulsive ori de experiențe neplăcute. De multe ori, astfel de informații sunt mai valoroase decât simplul număr de minute petrecute într-o aplicație.

Discutați despre metodele de ocolire a restricțiilor înainte ca ele să devină un secret

Dacă restricțiile de vârstă vor deveni tot mai răspândite, este foarte probabil ca unii copii să afle și despre modalitățile prin care pot fi ocolite. Pentru mulți dintre ei, introducerea unei date de naștere false sau utilizarea contului altei persoane poate să nu pară o problemă de siguranță, ci doar o modalitate de a folosi aceleași aplicații ca prietenii lor.

De aceea, este important ca părinții să discute deschis despre astfel de situații. Explicați-le că restricțiile de vârstă există, de regulă, pentru a reduce riscuri reale, precum expunerea la conținut destinat adulților, contactul cu persoane necunoscute, distribuirea publică a informațiilor sau utilizarea unor funcționalități pe care copiii mai mici nu sunt încă pregătiți să le gestioneze. Nu este necesar să le oferiți o lecție tehnică despre cum pot fi ocolite aceste măsuri. Mai important este ca ei să înțeleagă că evitarea unei reguli de siguranță poate duce, uneori, la apariția unor riscuri și mai mari.

SFAT: Discutați înainte de a impune restricții
Înainte de a modifica regulile, întrebați-vă copilul pentru ce folosește fiecare aplicație, cu cine comunică prin intermediul ei și ce crede că s-ar întâmpla dacă n-ar mai avea acces. Răspunsurile sale vă pot ajuta să stabiliți limite care sunt mai ușor de înțeles, mai echilibrate și mai ușor de respectat.

Ce pot face părinții chiar de acum

Indiferent dacă în țara în care locuiți se va aplica sau nu o interdicție privind accesul copiilor la rețelele sociale, ei au în continuare nevoie de îndrumare acasă. Începeți prin a discuta frecvent despre activitatea lor online, nu doar atunci când apare o problemă. Întrebați-i ce aplicații folosesc, pe cine urmăresc, ce tip de conținut le place și dacă au întâlnit vreodată ceva în mediul online care i-a făcut să se simtă inconfortabil.

De asemenea, este util să le explicați de ce există limite de vârstă. Copiii le percep adesea ca pe niște reguli arbitrare, însă ele sunt, de regulă, legate de riscuri reale, precum contactul cu persoane necunoscute, expunerea la conținut destinat adulților, distribuirea publică a informațiilor sau funcționalități concepute pentru a-i determina pe utilizatori să petreacă mai mult timp pe platforme.

Parcurgeți împreună setările de confidențialitate, în special în aplicațiile în care copilul poate publica, comenta, primi mesaje sau poate fi urmărit de persoane pe care nu le cunoaște. Dacă este posibil, păstrați conturile copiilor mai mici private, limitați cine îi poate contacta și discutați despre informațiile care nu ar trebui niciodată făcute publice, cum ar fi numele școlii, adresa, rutina zilnică, numărul de telefon sau localizarea în timp real.

În cele din urmă, stabiliți reguli simple privind somnul și timpul petrecut în fața ecranelor. De exemplu, telefoanele pot rămâne în afara dormitorului pe timpul nopții, dispozitivele pot fi lăsate deoparte în timpul meselor, iar ultima oră înainte de culcare poate fi rezervată activităților fără ecrane. Astfel de reguli sunt cel mai eficiente atunci când sunt respectate de întreaga familie, nu doar impuse copiilor.

Our Family Agreement vă poate ajuta să stabiliți și să aplicați aceste reguli.

Concluzii

Propunerea Marii Britanii de a restricționa accesul minorilor la rețelele sociale arată că siguranța copiilor în mediul online nu mai este privită exclusiv ca o responsabilitate a familiei. Platformele digitale și autoritățile de reglementare au, la rândul lor, un rol important, mai ales atunci când utilizatorii tineri sunt expuși la conținut dăunător, contacte nedorite sau funcționalități concepute pentru a încuraja utilizarea excesivă.

Totuși, copiii au nevoie și de îndrumare pe care nicio lege nu o poate înlocui. Ei trebuie să înțeleagă cum funcționează mediul online, de ce este importantă protejarea vieții private și în ce situații este esențial să ceară ajutor. Pentru părinți, cea mai eficientă abordare rămâne implicarea constantă: stabilirea unor limite clare, dialogul deschis și regulat și construirea unei relații bazate pe încredere, astfel încât copiii să se simtă în siguranță să vorbească atunci când ceva din mediul online îi neliniștește sau îi pune în dificultate.