Niciodată nu este prea târziu să-i sfătuim atent pe copii să nu acceseze părțile întunecate ale internetului, pentru a ne asigura că abilitățile lor sunt mereu ghidate către scopuri benefice. 

Când pomenim despre criminalitate cibernetică și copii în cadrul aceluiași discurs, o facem adesea în contextul protejării tinerilor de pericolele online. Lucru care mai departe presupune să vă asigurați că pe dispozitivele lor există configurările corecte pentru software-ul de control parental, astfel încât aceștia să nu acceseze, fie și accidental, conținut periculos sau inadecvat. Aceleași reguli necesare se extind și către configurările programelor anti-malware și către setările de confidențialitate. 

Dar dacă un copil se dovedește a fi „infractorul”? Această situație este mai frecventă decât ați crede, inclusiv pentru că, la o vârstă fragedă, mulți copii nu își dau seama că unele dintre activitățile lor pot fi considerate ilegale (spre deosebire de activitățile „white hat”, termen folosit pentru hackingul etic).

Dacă bănuiți că propriul copil își folosește abilitățile tehnologice în scopuri nefaste, nu este niciodată prea târziu să-l ghidați spre calea cea bună. În prezent, există multe căi legitime pentru a-și canaliza cunoștințele cibernetice în direcții utile și, în cele din urmă, pentru a-i ajuta chiar să înceapă o carieră în acest domeniu.

Când piratarea computerelor eset o joacă de copii

În timp ce tot acest scenariu pare a fi intriga dintr-un film de la Hollywood, realitatea este, de fapt, mult mai simplă. Hackerii de vârstă școlară sunt din ce în ce mai des întâlniți, pe măsură ce instrumentele și tehnicile de comitere a infracțiunilor cibernetice devin mai ieftine și mai ușor accesibile. Unii copii au arătat o înțelegere uimitoare a tehnologiei și a tehnicilor de infiltrare în atacurile lor, în timp ce alții pot fi pur și simplu curioși să vadă cât de departe pot ajunge.

Citește și: What motivates some young people to become cybercriminals?

NCA, Agenția națională de combatere a criminalității  din Marea Britanie, a declarat că datele de la Unitatea Națională de Crime Cibernetice (NCCU) au indicat o creștere cu 107% în rapoartele poliției a numărului elevilor care desfășoară atacuri DDoS, din 2019 până în 2020. Vârsta medie pentru a intra în vizorul echipei de „Prevenire” din cadrul NCCU este de 15 ani, iar un raport recent al NCA a dezvăluit că au fost prinși lansând atacuri DDoS chiar și copii de doar nouă ani. Cu toate acestea, cazurile în care copiii sunt implicați în infracțiuni cibernetice nu se limitează doar la atacuri DDoS.

Iată câteva exemple:

• Eleva londoneză Betsy Davies avea doar șapte ani când a demonstrat, în doar 10 minute, cum se poate pirata laptopul unei persoane străine printr-o rețea Wi-Fi publică nesigură. Cum a făcut acest lucru? Căutând online tutoriale și găsind, la acel moment, aproximativ 14.000 de astfel de rezultate doar pe YouTube.
• Elliott Gunton avea doar 16 ani când a spart ISP TalkTalk din Marea Britanie, un caz considerat acum faimos, care a dus la compromiterea a peste 150.000 de conturi de clienți. Ulterior, acesta a fost condamnat la închisoare pentru mai multe infracțiuni independente de criminalitate cibernetică și a fost inculpat pentru infracțiuni și mai grave în SUA.
• Într-un alt caz, un licean australian de 16 ani a pătruns în sistemele interne Apple de mai multe ori, accesând 90 GB de „fișiere securizate” și conturi de clienți în acest proces. Avocatul tânărului a spus că adolescentul a făcut-o pentru că admira brand-ul Apple și visa să obțină un loc de muncă în companie.

Care sunt semnele de avertizare pentru părinți?

Părinții sunt îngrijorați de multe lucruri. Dar când vine vorba de o posibilă activitate ilegală de hacking, ei ar putea avea dreptate să rămână atenți la orice schimbare în comportamentul copilului lor. Un studiu complex din 2019, realizat de Universitatea de Stat din Michigan (MSU), a evidențiat unele dintre trăsăturile cheie asociate cu criminalitatea cibernetică juvenilă. 

Printre acestea se numără:

• Autocontrol scăzut
• Asocieri cu alți colegi – cunoașterea altor copii care, de asemenea, se dedică activităților de hacking (în principal în cazul fetelor)
• Timp excesiv petrecut uitându-se la televizor sau jucând jocuri pe calculator (în special în cazul băieților)
• Oportunitate – dispun de propriul computer într-o cameră în care stau singuri, cu supraveghere parentală minimă
• Au acces la un telefon mobil de la o vârstă fragedă
• Apelarea la piraterie digitală

Citește în continuare: Copiii și dependența de tehnologie - cum îi ajutăm să petreacă mai puțin timp online

Cum puteți ști dacă ceva nu este în regulă?

Există, de asemenea, câteva semne că activitatea online a copilului dvs. a scăpat de sub control. De exemplu, dacă fac aluzii la chestiuni private care sugerează că au spart și citit e-mailurile/mesajele dvs. personale sau fac eforturi extreme pentru a-și proteja propria confidențialitate și refuză să divulge datele de conectare la diverse echipamente sau conturi.

Desigur, acest lucru ar putea să nu indice nimic mai mult decât un comportament obișnuit specific copiilor. Un interes timpuriu pentru anumite tipuri de software, cum ar fi instrumentele de testare a penetrării, ar putea fi o influență mai mult decât binevenită. 

Dar, după cum explică Thomas Holt, autorul principal al raportului MSU, „jocurile” inofensive,  fără supraveghere, pot escalada. Unde se poate ajunge? Potrivit NCA, mustrarea poate fi aplicată la diverse niveluri, de la un simplu avertisment oficial din partea ofițerilor, până la amendă, arestare și chiar încarcerare (pentru cele mai grave infracțiuni).

Să privim spre rezultate mai pozitive

Un software de control parental, descărcat pe dispozitivele copilului dvs., poate ajuta la identificarea semnelor timpurii ale hackingului juvenil, cum ar fi încercările de a accesa anumite site-uri de infracțiuni cibernetice, forumuri de hacking și alte zone obscure ale internetului. Dar dacă au atins deja un nivel ridicat de cunoștințe în tehnologie, probabil că vor putea ascunde orice astfel de activitate.

Un alt articol similar: Controlul folosirii tehnologiei de către copii: o măsură preventivă sau invazie a intimității

Acest lucru face, mai importantă ca oricând, găsirea mediului propice pentru dezvoltarea abilităților lor. Din fericire, există diferite căi de urmat. Unele guverne desfășoară programe naționale de securitate cibernetică pentru elevi, pentru a-și testa, perfecționa și dezvolta aptitudinile. Progresul natural de aici ar fi către o carieră cu drepturi depline în securitatea cibernetică. O industrie care a experimentat pentru o perioadă îndelungată deficiențe mari de personal face ca în prezent practicienii să beneficieze de un salariu de pornire mare și să se aștepte la o carieră lungă și plină de satisfacții.

Există, de asemenea, competiții de hacking guvernamentale și private, în care toți participanții își pot testa abilitățile împotriva celor mai buni adversari din lume și își pot etala, astfel, talentul în fața potențialilor angajatori.

Cel mai important, însă, este menținerea unei comunicări deschise. Interesați-vă mereu de hobby-urile copiilor dvs. și dacă sunteți îngrijorat că s-ar putea rătăci în ilegalitate, amintiți-le de riscurile asociate acesteia și îndreptați-i către oportunități pozitive și mai legitime.

Puteți găsi câteva articole utile de la NCA pentru a le împărtăși copiilor dvs. aici și aici.

Pentru a afla mai multe despre pericolele diverse cu care se confruntă copiii online, precum și despre modul în care tehnologia poate ajuta, accesați Safer Kids Online.